Proteză zici…?

So… long time, no writing. Mă întorc aici pentru că, iar, m-a lovit o idee absolut inutilă. Dar cumva la ora asta consider că merită relatată.

Asadar, v-ați gândit vreodată la alternativa unei proteze de mână. Poate ai avut sau poate ai să ai un accident și ți-ai pierdut mâna. Poate ai suferit o amputație din motive medicale. Posibilitățile sunt numeroase. Cert e că ți-ai pierdut mâna… aia dreaptă… și apropo, ești bărbat. Ce-ar fi ca în loc de o proteză clasică, în formă de mână, să ți se pună un dildău. Unul mov, cu striații, semi-transparent. De mărime considerabilă. Acum că avem această imagine în cap, să ne imaginăm următoarele situații… Mai mult

Cărți, coperți și aparențe…

Imagine

Ea e plictisită… el e în spatele ei. În fața lor… un geam. La un moment dat ea se întoarce brusc la el și îi spune pe un ton, care emană în mod evident, disconfort:

“Mai ușor, că spargem geamul!”

El se uită la ea, îi zâmbește politicos și își vede în continuare de treaba. Mai trec 2-3 minute și ea iar se întoarce, pe același ton:

“Cu rabdare, domnul meu! Mă așteaptă copiii acasa!”

Din nou, el zâmbește nedumerit, și se întoarce la cubul Rubik pe care-l învartea în timp ce era în spatele ei. Ea se simte un pic ofensată de faptul că tot timpul el e atent la cubul ăla și nu la ce îi turuie ea, când se simte deranjată. Dar asta-i situația când habar n-ai cine e lângă tine. Mai trec vreo 5 minute și el se lasa pe ea, cu acel cub între ei, “înțepând-o” în spate. Ea, de durere, se lipește de geam, după care se întoarce brusc la el și îi trage o palmă, după care efectiv zbiară la el:

“Nenorocitule, dacă nu te comporți civilizat, îl sun pe fii-miu!”

Ea se întoarce din nou cu fața la geam. El dă din cap dezamagit și se întoarce la treaba lui, cu acel cub Rubik, evident. Ar fi vrut sa-i spună și el vreo două, dar situația nu îi permite. Se consolează cu destule gânduri negre la adresa ei și, într-un anume fel, o compătimește. Mai dureaza 10 minute și după aia își vede fiecare de viață.

El iar se lasă pe ea, dar de data asta are grijă să dea cubul Rubik la o parte, ca să n-o mai rănească. Nu contează, ea tot deranjată se simte, dar nu poate să facă nimic, e prea bine lipită de geam, și forța cu care el apasă pe ea, parcă o strivește. Abia mai respiră.

Dincolo de geam e ceva mișcare, amandoi văd asta, și parcă se bucură un pic. El pică și mai greu pe spatele ei. Ea se gândește numai că o să cedeze geamul ăla și o sa se taie peste tot. De undeva din fundal, apare un domn cu niște chei în mână. Le înfinge în rama geamului, rotește o data și fuge cât îl țin picioarele. Geamul se dă la o parte din fața ei și aproape cade. El reușește să se mențină în picioare. Pentru o secundă, ea se întoarce la el. Ar vrea să-i zică ceva și să-l pocnească, dar din spatele lui vine prea multă lume. Nu e timp de pierdut, agață un coș și o ia încetișor la pas, sprijinită într-un baston, care cu siguranță e telescopic, pentru că până atunci el nu îl văzuse. O fi fost în poșetă probabil. El nu ia nici un coș, a venit doar să se uite. Îi plac lucrurile și locurile noi, atâta tot.

Ea – o babă obosită, crescută și traită pe cai mari, pe vremea comunismului. Bărbatul ei a fost polițai (sau milițian, cum ar zice clasicii), dar a murit la revoluție, de ciroză. Încă are impresia lumea stă la picioarele ei și totul i se cuvine. Majoritatea tinerilor i-ar rupe capu’.

El – un tânăr la vreo 20 de ani, surdo-mut, cu o pasiune pentru tot ce e nou, dar și pt jocurile minții (în special cuburile Rubik). Născut și crescut după revoluție, educat în limita posibilităților.

Unde? – Se deschidea un nou hipermarket…

De ce? – Era mult prea multă lume… unii nici n-au reușit să între, măcar…

Următoarea idee, la altă țigară…

Într-un final…

Bună… știu că probabil n-ai chef de mine azi… mai ales acum. A trecut un an de când s-a terminat, iar pentru mine a fost un iad continuu. Mi-e greu singur, și știu că nu ai ce să faci în privința asta… te înțeleg perfect. Ar fi stupid să îți pretind vreo ceva acum. Sper că nu te superi dacă mă întind și eu un pic aici, pe iarbă, lânga tine, și îți răpesc un pic din timp. A trecut ceva vreme de la ultima discuție… nu îți cer decât răbdare. După ce termin, promit că te las în pace, pentru câtă vreme o să pot…
Mai mult

Cum e cu balta și cu peștele…

Deci.. deschid Facebook-ul și primul lucru care-l vad e statusul asta:

Acum… eu nu o cunosc pe Alexandra. Habar nu am cum a ajuns în lista mea de prieteni, dar e irelevant la urma urmei. Ce contează este faptul că îi acord maximul de respect și stimă pentru ce face. Este într-adevar o adevarată prietenă, la rangul de BFF am putea spune noi. Nici pe Anamaria nu o cunosc, nici macar nu o am în lista de prieteni, dar asemenea prietenei ei, conștientizez ajutorul de care are nevoie, așa că mă bucur pentru ea că are o prietenă precum Alexandra. Și ca să nu zică nimeni că-s răutacios și că arunc aiurea cu vorbe, o să-mi explic raționamentul:

Când mergi la cumpărături, mergi ca să cumperi. În special la Kaufland. Kauflandu’ nu e mall, nu? Deci mergi acolo cu niște obiective bine stabilite. Eventual o listă de cumpărături… măcar mintală. Acum, ca băiat, dacă ajungi să ceri numărul unei fete de telefon în Kaufland, subliniez, în Kaufland, e destul de clar că opțiunile tale sunt atât de limitate încât încerci cu disperare orice. Ca fată dacă ajungi să-ți dai numărul de telefon în Kaufland, e clar că opțiunile tale sunt și ele limitate. Poate nu așa de limitate ca ale lui, luând în considerare că la cumpărături fetele sunt în largul lor, dar totuși limitate.

Acum… sunt 2 opțiuni:

1. Anamaria nu i-a dat numarul prințulu și acum îl caută ea pe el. De ce nu i-ar fi dat numărul dacă totuși i-a plăcut de el în măsura în care să-l caute? S-ar întreba unii. Pentru că, subconștientul ei a simțit limita în opțiunile lui. În consecință nu era un individ puternic demn de reproducere, cu un cod genetic competent, așa că primul impuls a fost ceva similar “‘te dreacu de obsedat…”. La nivel conștient s-a tradus în a nu îi da numărul. Totuși Anamaria a procesat apoi, la nivel conștient, că opțiunile ei sunt și ele limitate. Cred. Dar a intrat brusc în faza de negare. Și aici intervine prietenia dintre ea și Alexandra, care o salvează, sau cel puțin încearcă.

2.Opțiunea a doua e similară cu prima. Singura chestie care diferă e că tipul s-ar putea să-i fi mirosit ei opțiunile limitate, s-o fi calculat foarte foarte bine, iar toată scena, inclusiv consecințele revărsate pe Facebook, să nu fie decât ceva demn de inclus într-o carte cu titlul “The ABC of Professional Trolling”. Caz în care îl respect mai mult pe el decât pe Alexandra.

Oricum, aparent balta nu mai are așa mult pește…

Mai jos aveți toată discuția, cine știe. Dacă cumva individul există și dă pe aici, este rugat să mă contacteze să-l direcționez către profilul de Facebook al domnișoarei în nevoie. A se observa cu cât sadism se bucură Alexandra de situație, deși totuși face un bine. Rar prieteni așa…

To be continued…

Ioi… așa-mi place…

Mă așez cu ea în brațe pe pat. Mă uit lung la ea. Parcă se uită și ea lung la mine… nu pot sa-mi dau seama. O admir un pic… îi admir statura.. îi admir stilul.. îi admir consecvența. O ating ușor… Încerc s-o citesc, așa cum îmi place mie. Și o citesc un pic, fară să scot vreun cuvânt. Și fără să-mi dau seama mă atinge și ea pe mine. Băi deci cum m-a atins… Și fără să vreau exprim un “Pfoai să-mi bag…” Mă gândesc la iubita mea… oare ea ce face? Mă întorc la ea… continui cu cititu’. Mă apucă transpirațiile și devin ușor agitat. Mă opresc un pic din citit, trag aer în piept și mă uit din nou lung la ea… nu mai rezist… îmi bag ștuțu-n ea de semiologie medicală…

Rușinică…

Așa… pe data de 4 August Cseke Attila demisionează din funcția de Ministru al Sănătății pentru că treaba se cam împute și decât să-și ia el șuturile în cur, preferă să se tireze. Nu îl răzgândește nimeni, omul se cară pe bune și acum trebuie numit altul. Bineînțeles tot unul din Bozgor-Land. Și la cine se gândesc ei? La un anume Ritli Ladislau.

Prima incompetență e a bozgorilor, care cred că încearcă ușor ușor să ne dizolve din interior, pentru că s-au gândit la individul ăsta. Explic imediat și de ce.

A doua incompetență, și una crunt de idioată și gravă, este a lui Boc pentru că a acceptat propunerea UDMR-ului și l-a făcut pe cârnăcioru ăsta Ministru al Sănătății.

Flaușații aștia veniți din alte părți nu au avut o persoană mai competentă decât un individ sub care, pe când era director la Direcția de Sănătate Publică Bihor, au murit 20 de copilași, într-o maternitate din Oradea. Ministrul Sănătății la momentul respectiv, anume Daniela Bartoș, l-a demis în secunda 2. De ce l-a demis. Pai tipa știa foarte bine ce are de făcut Direcția de Sănătate Publică în fiecare județ. De ce au murit copilașii aia? Citez din articolul ăsta:

“Ministerul anunţa atunci că puţin cinci dintre cei douăzeci de bebeluşi au murit din cauza infectării cu un microb (klebsiella pneumoniae), iar îmbolnăvirile au fost cauzate de nerespectarea normelor de igienă obligatorie în orice unitate sanitară.”

Treaba asta se întâmpla în 2002. Aparent pentru Boc asta nu reprezinta o problemă. Boc spune așa (citat din articolul la care am dat link mai sus):

“Am întrebat partenerii de la UDMR şi am verificat acest aspect. Am aflat că în urma unor accidente nefericite domnul Ritli şi-a dat demisia atunci… El nu a avut o responsabilitate concertă, ci doar prin faptul că deţine funcţia.”

Deci acest Oompa Loompa de Cluj, anulează faptul că Bozgorian Baby Reaper a fost demis de un ministru și îi crede pe cuvânt pe ăștia din UDMR că de fapt Ritli Ladislau și-a dat el demisia, că așa a considerat de bun simț. A doua greșeală a celui mai penal om din Românica, și cea mai gravă e că mănâncă căcat fără să aibă habar despre ce-i vorba și ne spune că acest individ de fapt n-a greșit cu nimic… singura lui vină era doar faptul că ocupa funcția de director în respectiva instituție.

Acum.. ca să nu creadă careva că și eu mănânc căcat fără un fond solid, am căutat și m-am interesat să văd și eu exact și concret ce trebuie să facă aceste Direcții de Sănătate publică, și am dat peste un document numit “ORDINUL Nr. 127/10.02.2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi structura organizatorică a direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, în care, la Capitolul 3 – Articolul 18, zice așa:

“IX. În domeniul supravegherii şi controlului bolilor transmisibile:

Serviciul de supraveghere şi control al bolilor transmisibile din direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti are următoarele atribuţii şi responsabilităţi de execuţie şi coordonare/îndrumare profesională:

[...]

o) monitorizează situaţia infecţiilor nosocomiale din unităţile sanitare din teritoriu şi elaborează recomandări administrative şi profesionale în cazul riscurilor identificate

[...]

t) efectuează instruirea personalului din unităţile medicale publice şi private, pe probleme de prevenire şi control al bolilor transmisibile, infecţiilor nosocomiale, infecţia HIV, tuberculoză, boli cu transmitere sexuală, boli infecţioase de import;

[...]

u) organizează activitatea de supraveghere şi combatere a vectorilor de importanţă medicală;

[...]“

Acum pentru cei care nu știu, infecțiile cu klebsiella pneumoniae intră în gama infecțiilor nosocomiale… și cu asta am zis tot…

Trăiască Boc…

De ce?!?!?!?!?!?!?!?!

Anul 3, Medicină Generală, Semestrul 2 – Semiologie Medicală – Curs

Chimismul gastric

Chimismul gastric reprezintă determinarea debitului secreției de suc gastric și dozarea acidității acestuia.

Astăzi aproape abandonat!

Jur că astea-s cuvintele din curs. Acum de ce căcat sunt pus să învăț o tehnică aproape abandonată, care probabil până termin eu medicina o să fie abandonată de tot? Unul din raspunsurile primite la asta a fost că trebuie să știi de unde ai plecat ca să știi unde o să ajungi. Eu nu reușesc să-i vad relevanța. În curs este dată tehnica completă, cu tot cu valori, etc. De ce pușca mea, totuși, trebuie s-o învăț și să dau examen din ea? Cred că ăsta e unul din motivele pt care volumul de informații la facultatea asta a ajuns atât de mare, pentru că nu se scot căcaturile abandonate.

În anul 1 la biochimie eram fascinat de toate marunțișurile de prin laborator, și aveam o placere extraordinară în a face diferite determinări și tot soiul de giumbușlucuri plăcute ochiului. Pe la sfârșitul anului 1, după 2 examene practice la biochimie, unde a trebuit să învăț tehnicile alea ca pe tatăl nostru, am avut ocazia să vad cum se fac aceleași analize în spital. E un robot care le face. Și face cateva zeci de analize pentru 100 de pacienți în 45-60 de minute. De ce căcat ni se bagă astea pe gât? Doar de dragul de a avea ore și examene în plus? De a avea un pic de materie în plus?

Să mă fut…

Medicina.. sau materializarea diavolului pe pământ

Am dat peste un articol, mai vechi ce-i drept, dar foarte suculent. După mintea trepădușilor credincioși selectiv.. aștia de așteptau înălțarea pe 21 mai.. medicina e doar unealta diavolului. Sau cel puțin la concluzia am ajuns de-a lungul timpului. Iar articolul peste care am dat.. e mama tuturor articolelor cretine. E scris de Saccsiv și e cam vechi ce-i drept, de prin luna a 3a a lui 2010, dar merită o privire. O să iau câteva fragmente din el să le comentez aici, și la urma voi posta și un link către articol. Click pe “Mai mult”..

Mai mult

The “God” Effect II

După cum spuneam în articolul precedent… te îndobitocește crunt… drept dovadă, următorul articol de presă:

O nouă Apocalipsă: Isus coboară pe Pământ pe 21 Mai, s-a dovedit matematic

“Pe 21 mai 2011 Isus se va întoarce pe Pământ, va învia morţii, îi va aduna pe cei drepţi şi îi va duce cu el în cer, unde vor trăi în prezenţa Dumnezeului veşnic. Cei care nu cred că Isus este fiul lui Dumnezeu vor fi lăsaţi pe Pământ să sufere şi să moară în bătălia Armaghedonului, lupta finală între Dumnezeu şi Satan, în care lumea va pieri”, spune un libercugetător american, citat de tucsoncitizen.com.

În sprijinul afirmaţiei, site-ul american aduce şi teoria unui pastor cunoscut în lumea întreagă, Harold Camping. Fost inginer, Camping a fost moderator al unui post de radio care propăvăduieşte Evanghelia, emisiunile lui fiind traduse în 48 de limbi. Camping susţine că a creat un sistem matematic pentru a calcula profeţiile ascunse în Biblie.

Iată formula matematică prin care Camping  dovedeşte că Isus va veni pe Pământ pe 21 mai:

- 5 reprezintă ispăşirea, 10 reprezintă întregirea, iar 17 este cerul

- Isus a fost răstingnit pe 1 aprilie, anul 33. Pe  1 aprile 2011 s-au împlinit 1978 de ani

- Apoi a 1978 înmulţit cu 365,2422 de zile (numărul de zile dintr-un an solar)

- Camping a calculat că, de pe 1 aprilie până pe 21 mai sunt 51 de zile, pe care le-a adunat cu rezultatul înmulţirii anterioare, rezultatul fiind 722,500

- Evanghelistul a descompus suma în  (5x10x17)x(5x10x17)

-În cuvinte (isăşire+întregire+cer), totul la pătrat.

Potrivit lui Campaign, rezultatul înmulţirii îl reprezintă drumul parcurs de la sacrificul lui Isus, până la salvarea deplină.

Sursa articolului aici.

Inițial eu am dat de articolul ăsta pe blogul preaneprihănitului Saccsiv, unde evident că în secunda 2 au intrat ceilalți trepăduși ai bisericii și s-au apucat de incins discuții despre antihrist. Mai jos aveți câteva din comentariile lasate de cre(ș)tini pe blogul ilustrului.

Un individ care s-a semnat cu STOP RFID 666, spune:

La o asemenea stire nici nu stii daca sa razi sau sa plangi. Sectarii citesc biblia toata ziua dar nu inteleg saracii nimic. Un alt semn al venirii lui Hristos este reconstruirea templului lui Solomon. Se pare ca exista piatra si obiectele de cult. Oricum cu tehnologia actuala templul se poate face chiar intr-un an. Mai inainte de venirea antihristului omenirea va trece prin al treilea razboi mondial dupa care oamenii vor cere de frica un conducator unic. Printul William ar putea candida la postul de antihrist daca ar fi evreu mai ales ca are un cip implantat de mic si in 2012 implineste 30 de ani data la care Mantuitorul si-a inceput propovaduirea. Este frumos, carismatic si este recunoscut ca un om sobru. Este controlat direct de cel rau prin microcip.

Altul semnat sub numele de lady gugu, spune:

Ratacitilor!!! Puneti mana pe sapa ca sunt 3 milioane de hectare nemuncite. Ah, daca mai era Ceausescu, aveam demult canalul Bucuresti_Dunare, iar voi aveati ceva la activ acolo. Suneti buni numai sa prostiti cetatenii cu aiurelile voastre!

Comentariu personal: True that, my brother!

@Daniel-George ne spune:

Mai e pana apare antihristul.. nu s-au implinit multe.
Insa nu va culcati pe o ureche…!
Nu mai va dati cu parerea despre el… o sa apara cand lumea este in colaps!
Lumea de acum nu este deloc in colaps… ! Huzurim pe langa ce se profeteste despre acele vremuri!

Olivia crede așa:

Off-topic: ma gandeam sa propun un lucru pe care eu insami il voi pune in aplicare, si anume evitarea de a fi “inseriati” in randul celor aproximativ 2 miliarde sau mai multi de spectatori( tele- sau pe net) la mult vestita “nunta a mileniului”, chiar daca in urmatoarele zile nu vom fi scutiti de flash-back-uri obsesive si de reluari; esentialul este ca in momentul de varf sa ne sustragem vizionarii acestui eveniment, invingandu-ne curiozitatea. Necesitatea acestui exercitiu pentru noi, crestinii ortodocsi? Simplu! Un antrenament in vederea evitarii…unui eveniment groaznic ce va fi transmis, sper eu, cat mai tarziu, si la care nu ne vom uita doar daca vom fi cu adevarat urcati pe scara duhovniceasca; un eveniment care va face , poate, uz nu numai de modalitati media de vizionare obisnuite, ci si de unele de manipulare colectiva a mentalului prin tot felul de strategii. Scepticii vor spune:” Dar de ce , ca nu-i William antihristul? Nu e vorba de nicio incoronare…”bla,bla, contraargumente mi se pot aduce. Acelora, insa eu le voi raspunde in urmatorul fel: nu cred ca e William….uraciunea uraciunilor, dar evenimentele acestea ne testeaza la nivel planetar curiozitatea si daca nu ne impunem o stavila, vom ajunge sa privim 6-7 miliarde de oameni la…ghearele scoase din manusi!!!

Deci…

The “God” Effect

Plictisit eram, și plictisit fiind mă plimbam agale în grădina internetului. Și cum mă plimbam am dat de un articol micuț care m-a făcut să râd și totodată să ajung la concluzia că Dumnezeu (iar scriu cu “D” și nu “d” așa din respect) de fapt îți scade IQ-ul dacă ajungi să crezi prea mult în el. Oricum, drăcia aia era în limba engleză așa că am pus eu cap la cap o tentativă de traducere. La sfârșitul articolului o să pun un link către treaba originală. Click pentru mai mult… Mai mult

Previous Older Entries

Bagi adresa aci, și ești anunțat când o să scriu pe blog. :)

Join 25 other followers

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 25 other followers