Dragostea…

A trecut un pic de când am scris ultimul articol măcar un pic interesant, aşa că m-am decis să mai bag o fisă în tonomatul de informaţii şi să apăs butonul “Dragoste”. Cu puţin noroc articolul o să vi se pară pe puţin interesant şi deloc plictisitor. Enjoy!

♥ Şi o să încep cu o întrebare clasică… Ce e dragostea?… şi nu.. nu o să vă răspund la această întrebare.. în schimb o să scriu un paragraf cu multe informaţii care sugerează un raspuns.

Dragostea ne motivează.. ne dă o stare de euforie.. fără dragoste am trăi într-o societate total diferită, în mare parte asemănătoare cercurilor sociale ale animalelor. Când iubim, creierul e inundat cu chimicale, fiecare cu scopul său, dar toate au ca scop unitar perpetuarea speciei. Chimicalele astea ne fac să ne dorim să întemeiem o familie cu cineva anume.. să ne dorim un copil cu acel cineva. O dată ce s-a născut copilul, aceleaşi chimicale ne fac să ramânem împreună să îl creştem. Într-un fel, dragostea e o dependenţă de aceste chimicale, care se repetă iar şi iar, pentru continuitatea speciei.

♥ De ce ne îndrăgostim.. Conform unei cărţi pe care am răsfoit-o (Dragoste şi sexualitate), fiecare are în subconştient un model al partenerului ideal, şi de-a lungul vieţii nu facem decât să găsim, ici-colo, pe câte cineva care se apropie mai mult sau mai puţin de acel model. Şi acum probabil vă întrebaţi cum şi ce crează modelul acesta: cursul propriei vieţi şi experienţele trăite de-a lungul timpului. Un model al partenerului ideal are trei componente mari şi late (sau cel puţin aşa zic savanţii): aspectul fizic, personalitatea şi feromonii (care sunt mai mult un aditiv, dar despre asta discutăm un pic mai jos în articol).

Ce-i cu aspectul fizic? Deşi mulţi susţin că dragostea e oarbă, şi prea puţin contează cum arată persoana atâta timp cât o iubeşti, totul are o rădăcină foarte bine înfiptă în subconştient, şi totodată aici discutăm de îndrăgostire. De cele mai multe ori o persoana îşi alege drept pereche, o persoană care însumează o parte din calităţile parinţilor săi. La prima vedere aberant, dacă vă analizaţi situaţia, se schimbă punctul de vedere.

Undeva in Scoţia, un psiholog , David Perrett îl strigă lumea, a făcut un experiment: a luat ceva studenţi, le-a făcut câte o poză, după care le-a modificat pozele transpunându-i pe fiecare în sexul opus. După ce a făcut asta, a mai luat nişte poze şi le-a amestecat cu cele modificate de el. A rugat fiecare student să aleagă poza cu persona care îl atrage cel mai mult. Domnul Perrett ne spune că majoritatea studenţilor au ales imaginea cu ei transpuşi în sexul opus. Deci da.. suntem narcisişti până în măduva oaselor.

Ce-i cu personalitatea? Aceeaşi lungă explicaţie ca şi cu aspectul fizic, numai că aici discutăm de comportament.

Ce-i cu feromonii? Păi.. în lumea animalelor urina şi transpiraţia poartă un rol foarte împortant în atracţia reciprocă… dar din fericire suntem mai civilizaţi… şi nu mirosim transpiraţia cuiva ca să vedem dacă ne atrage.. cu atât mai puţin urina… Totuşi sunt excepţii (a se vedea ţumpalacii care au 2 cm de jeg, miros a cadavru fiert, şi umbla cu o fată finuţă).

În lumea umană folosim parfumuri îmbietoare şi ispititoare, care conţin fel de fel de chimicale, printre care şi feromoni. Cu cât miroase mai bine parfumul, cu atât fata pică mai rapid în plasă, şi la fel funcţionează şi pentru bărbaţi. A se observa industria înfloritoare a parfumeriei.

♥ Chimia dragostei… vorbeam mai devreme de chimicale care inundă creierul… să intrăm un pic în detalii.

Un cocktail de hormoni şi alte minuni alcătuit din: estrogen(femei), testosteron(bărbaţi), dopamină, norepinefrină, feniletilamină şi multe altele, dar astea sunt ingredientele principale. Estrogenul şi testosteronul provoacă comportamentul sexual, deci sunt esenţiali în începerea unei relaţii. Dopamina este cunoscută ca şi “formula plăcerii”, deci ne oferă euforia specifică statutului de îndrăgostit. Norepinefrina este ceva asemănător cu adrenalina, şi e responsabilă pentru ritmul cardiac accelerat şi toată agitaţia îndrăgostitului. Conform antropologului Helen Fisher, dopamina şi norepinefrina, combinate, oferă o stare de bună dispoziţie, energie intensă, insomnie, dorinţă, lipsa foamei şi atenţia sporită pe subiectul în cauză. Combinaţia asta provoacă persoanele îndrăgostite să nu se concentreze pe altceva decât pe relaţie. De unde şi vorba “am ochi numai pentru ea/el”.

O altă descoperire, relativ recentă, arată că oamenii îndrăgostiţi au un nivel de serotonină scăzut. Nivel atât de scăzut de serotonină s-a găsit şi la cei care sufera de tulburări obsesiv-compulsive, de unde acum înţelegem cum o persoană îndrăgostită devine obsedată de perechea sa.

Sper că v-a plăcut articolul.

To be continued…

~ de iulianmd pe iunie 22, 2008.