Anestezia…

Suntem în anul 2008. E greu de crezut că undeva în trecut se efectuau proceduri medicale complexe, provocatoare de durere, fără anestezie. Bineînţeles nu se taiau oamenii, dar totodată nu taieturile sunt cele mai dureroase şi cele mai dăunătoare. Prima înregistrare a anestezicului datează prin 1846, când un stomatolog din Boston i-a dat unui pacient să inhaleze eter, pentru a-i curma durerea.

Mai întâi să înţelegem cuvântul şi forma sa. Cuvantul anestezie vine din cuvântul grecesc anaisthesis (an = fără şi aisthesis = senzaţie). Cuvântul a fost pus la un loc de către un anume american Sir Oliver Wendell Holmes, şi a fost folosit pt prima oară într-o scrisoare scrisă de el către un anume William T.G. Morton (stomatologul de care vă vorbeam mai devreme).

Ce este anestezia?

Anestezia este o formă reversibilă de pierdere voita conştiinţei. Dar asta ştie toată lumea, toţi ştim că dacă ne-au anesteziat, am adormit. Păi nu e tocmai aşa. Anesteziile diferă în funcţie de necesităţi, şi de ce nu, de posibilităţi. Pentru o mai bună înţelegere.. să intrăm în detalii…

Anesteziile sunt de două feluri: anestezii care actionează în creier şi anestezii care acţionează în afara creierului. La rândul lor, astea două ramuri se împart în alte subramuri.. deci să intrăm şi mai adânc în detalii..

Anesteziile care acţionează în interiorul creierului se împart în:

1. Anestezie generală - o pierdere a conştiinţei prin administrarea de droguri. În cazul acestei anestezii pacientul este total rupt de realitate şi nimic nu îl poate trezi, nici măcar durerea extremă. În majoritatea cazurilor, pacienţii care sunt supuşi unei astfel de anestezii au nevoie de asistenţa aparatelor pentru a putea respira. Deşi în cele mai multe cazuri, acest tip de anestezie e indusă prin cale respiratorie, se poate induce si prin agenţi intravenoşi.

2.Analgezia – acest tip de anestezie pur şi simplu blochează senzaţia conştientă de durere.  Au fost cazuri în care pacienţii nu reuşeau să respire pe cont propriu.

3.Anxioliza – o formă blândă de anestezie, indusă prin droguri. Pacientul este oarecum conştient, deşi concentraţia, coordonarea şi memoria sunt drastic îngreunate. În ciuda celor menţionate, pacientul poate respira singurel, fără probleme.

Anesteziile care acţionează în afara creierului se împart în:

1. Anestezie regională – genul acesta de anestezie duce la pierderea senzaţiei de durere, şi relaxare musculară în diferite zone ale corpului. Până nu demult genul acesta de anestezie era indusă printr-o singură injecţie. Mai nou, însă, anestezia regională se induce prin administrare locală constantă sau intermitentă de anestezice locale, printr-un sistem de catetere.

La rândul ei anestezia regională se clasifică în anestezie spinală (care se face direct în canalul spinal) şi anestezie epidurală (se face în spaţiul din jurul canalului spinal). Anestezia epidurală este frecvent indusă femeilor aflate în travaliu.

2. Anestezie locală – este similară anesteziei regionale, numai că afectează zone mai reduse ale corpului.

Cum funcţionează anestezia?

Deşi suntem în anul 2008 şi anestezia se foloseşte de peste 150 de ani, încă nu se ştie exact cum funcţionează. O anestezie nu este indusă doar printr-un singur drog/sedativ/medicament, ci printr-o gamă mai largă, fiecare agent acţionând asupra a diferite arii. Anesteziile generale, de exemplu, sunt constituite din medicamente, care, pe rând, te paralizează, îţi blochează receptorii de durere, îţi blochează restul simţurilor şi în final te adoarme complet. Deşi sunt extrem de eficiente, statisticile arată, că la 700 de pacienţi, unul nu prinde decât paralizia. Pacientul acela are ocazia să simtă operaţia în toată splendoarea ei. Nu dau mai multe detalii.

Concluzii

Nu o înţelegem, dar profităm de ea din plin. E bine că a fost descoperită, e bine că o avem azi şi e bine că avem anestezişti care să se ocupe de noi cât suntem operaţi.

PS: Referitor la 1 caz din 700, vă recomand filmul Awake, film care ecranizează, fictiv, cazul unui pacient la care nu a prins anestezia cum trebuie.

To be continued…

~ de iulianmd pe iunie 30, 2008.