Comentarii pentru: Ce nu se vindecă… se îndură…

de: Ceferistu

Ceferistu — Wed, 02 Jul 2008 17:38:19 +0000

Sa nu li se para ca lor nu le pasa
si toate cuvintele sale ca pier,
mortul se tine trei zile în casa,
apoi se îngroapa cu fata la cer…

Un viu în ograda ciopleste o cruce,
o cruce usoara, cu brate subtiri;
ciopleste absent si aminte-si aduce
de mortul prezent, încuiat în priviri.

Copiii vegheaza, privesc înainte
si vad vesnicia cum sta supra doi,
vegheaza frumos si se roaga fierbinte
la cel mai de sus si mai bun dintre noi.

Si daca se misca un ban pe icoana
si-i luneca mortului mâna-n sicriu,
e vreme de dus si e timp de pomana
totdeauna devreme, niciodata târziu.

Caruta se duce, caruta se-ntoarce;
un om toarna lacrimi si iarba la boi:
iarta-o, Doamne, odihneasca-se-n pace!…
Cineva se tot uita pe drum, înapoi…

Sa nu i se para ca lor nu le pasa
si toate cuvintele sale ca pier,
mortul se tine trei zile în casa,
apoi se îngroapa cu fata la cer.

de: Ceferistu

Ceferistu — Wed, 02 Jul 2008 17:37:55 +0000

Nu am pierdut nici un parinte, dar am pierdut ambele bunici. Si ma consider norocos. Intr-adevar este dureros si da, timpul este leacul. Nu pot spune decat ce mi-au spus mereu bunicii si uneori chiar si parintii. “Toti ne ducem, sa nu plangi cand nu voi mai fi. Am trait o viata buna”. Si asta este un lucru care incerc sa il fac.

de: Stev

Stev — Wed, 02 Jul 2008 16:37:51 +0000

In astfel de momente foarte importanti sunt prietenii si persoanele apropiate…important e sa pastrezi cu tine amintirile cele mai placute si sa mergi mai departe…restul e istorie… Cel putin eu asa am facut…

de: Bianca

Bianca — Wed, 02 Jul 2008 15:53:37 +0000

Condoleante Andreei si familiei ei. Trebuie sa fie extrem de greu sa treci prin asta, mai ales la varsta ei.

de: Iulius - Club Doisprezece Terese

Iulius - Club Doisprezece Terese — Wed, 02 Jul 2008 11:01:17 +0000

Sincere condoleanţe familiei. Oricine poate să spună “ştiu şi eu cum e” dar prea puţini ştiu cum e cu adevărat să treci prin astfel de momente.
Vom fi cu toţii alături de George şi de Andreea.

de: simoniciu

simoniciu — Wed, 02 Jul 2008 06:40:24 +0000

e greu knd priezi pe cnv drag dar se zice k timpul le vindek pe toate si k in acele momente nu trebuie dekt sa ne stapanim si sa avem curaju de a merge inainte;)

de: strongvaleriana

strongvaleriana — Tue, 01 Jul 2008 21:38:09 +0000

am trecut si eu prin momente asemanatoare, si am constatat ca singurul antidot, intr-o pansare a durerii este TIMPUL
Insa la orice rana profunda intotdeauna ramane cate-o cicatrice
Dar stii, avand cu totii doar un statut de turist prin viata, ne ”consolam” ca ne vine la fiecare randul !

de: lupul

lupul — Tue, 01 Jul 2008 21:14:08 +0000

Acu câţiva ani mi-a murit străbunica, da ştiu e altă poveste…dar ea a fost foarte implicată în creşterea mea de mic, adică atunci când te ataşezi cel mai uşor de oameni şi când ţi-e cel mai greu să-ţi iei la revedere.

Când mi s-a că a murit n-am vrut să cred şi nu m-am dus la înmormântare… ştiu că n-aş fi putut s-o văd…

Rana s-a închis… dar tot nu pot dormi în camera care era a ei deşi a fost refăcuta…