Un moment ca ăsta…

E ora 23:25… şi ma chinui să pun muzică pe un Dvd. “Drag and drop” dintr-un folder de pe partiţia de muzică, cu eticheta “lente”. Dau burn. 5 minute mai târziu dvd-ul e gata. Până la momentul ăsta stele trebuie să fie destul de încărcate pt măcar 4-5 ore de observare în linişte. Bag dvd-ul în player, pornesc sistemul audio, dau relativ tare şi mă întind lângă ea.

Pe fundal răsună Chip angelic, cântată de Simplu. E întuneric. Singura lumină care vine e de la stelele supraîncărcate. În întunericul ăla nu disting toate detaliile feţei ei.. dar disting destule să ştiu că e ea şi să ma bucur de asta. Tabloul de câteva secunde în care ea îmi zâmbeşte discret, aproape inobservabil, cu o mare de stele în spate, o să mă bântuie în mod plăcut, toată noaptea. Şi săruturile curg…

E deja a doua zi.. jumătate de ceas peste graniţa dintre zile. Stăm amândoi pe marginea patului, uitându-ne la oraşul care încă nu se stinsese. Încă mai sunt rătăciţi pe străzi.. încă se vede viaţă pe străzi. Printre nori se văd câteva stele… în gândul meu nu mă pot abţine să nu fac o comparaţie. Ea în dreapta mea se uită pe geam, eu mă uit la ea.. nu ştiu dacă îşi dă seama că e privită, dar nu contează. E acolo.. atât.

Mai trag o dată aerul rece de noapte în piept şi mă las uşor pe spate. Parcă în seara asta patul nu mai are aceaşi textură. Vreme de câteva melodii nimeni nu zice nimic. Eu stau întins pe spate, ea turceşte lângă mine şi fredonează veselă fiecare melodie care trece rând pe rând prin dreptul lentilei. Deschid uşor ochii şi mă uit la ea.. “You’re a song… Written by the hands of God…Don’t get me wrong cause…This might sound to you a bit odd..”. Vocea ei sună mult mai bine ca a Shakirei în momentul ăsta.. şi melodia are mult mai multă viaţă. Pentru o clipă în capul meu se face linişte totală.. se aude muzica înfundată pe fundal.. o văd pe ea cum cântă cu viaţă şi suflet.. brusc totul revine la normal.. deja ajunsesem la refren, iar ea îl trăia… “Underneath your clothes..” şi cuvintele prind un ecou ciudat în momentele astea.

Mai trec câteva melodii şi se termină dvd-ul. Aparent nu am pus câte credeam că am pus. Scot dvd-ul, fug la computer, îl şterg, bag altă serie de melodii pe el, mult mai multe de data asta. Se face dvd-ul. Dau play.. de data asta dau muzica mult mai încet.. aproape în surdină. Se auzea numai dacă era linişte. Ne întindem în pat.. ea pune capul pe pieptul meu şi adormim. Muzica a cântat toată noaptea, aşa, în surdină.

E bine să pierzi controlul din când în când. E bine să laşi animalul rece la o parte şi să te laşi inundat de sentimente. E chiar plăcut. Uneori e riscant, dar cum mie îmi place să risc.. trag aer în piept, fac un pas în faţă şi îmi doresc să fie bine… şi o mare parte din mine e convinsă de asta.

PS: Ca să lamuresc problema “stelelor încărcate”, că în mod sigur am bagat pe câţiva în ceaţă. Poza de la începutul articolului, e o fracţiune din tavanul camerei mele.

To be continued…

~ de iulianmd pe august 1, 2008.