UPU, Intelectualii și Realitatea

cercetare

În urmă cu patru zile am scris articolul “Cum e cu UPU și cu veșnicia așteptării“. Printre comentarii de bine, au fost și câteva care sunt convins că își aveau originea în experiențe nasoale, peste tot în această țară a tuturor oportunităților. Îmi pare extrem de rău că foarte puțini au înțeles că eu nu luam apărarea nimanui. Nici nu criticam vreun pacient. Eu am considerat că mi-am exprimat o parere, prin care am explicat fix pe înțelesul tuturor, cam cum stau treburile în UPU. Și aparent nu sunt singurul care a văzut sau vede lucrurile așa. Nu am absolut nimic cu cei care au avut experiențe nasoale. Unele din ele se trag din vina cadrelor medicale, unele total justificabile, altele nu, pentru că na, orice pădure are uscăciunile ei (dar asta nu justifică o generalizare). Altele se trag din neînțelegerea pacienților asupra modului în care funcționează UPU. Dar, cel mai tare comentariu la articolul ăla e al unei stimabile intelectuale. Mi s-a părut atât de infectă gândirea, încât am zis că merită încă un articol, pe aceeași temă, dar centrat în jurul gândirii de căcat care ne trage țara înapoi, adicătelea a stimabilei. Stimabilă care, cu lejeritate, ar putea reprezenta cel puțin jumătate din populația acestei minunate țări. More

De prin transpoarte – Radiocardiograma

Tarani

E o minune să mergi cu transportul public în comun. Poți învăța multe. Dar cea mai frecventă lecție e despre natura românului. Astfel, vă relatez urmatoarea conversație, la care am fost spectator, în autobuz. Așadar…

Interlocutorul elevat: “De vreo 2 zile mă înțeapă aici, în coaste… (arată sub sfârcul drept)”
Interlocutorul confuz: “Aoleo… Păi și stai așa?”
Interlocutorul elevat: “A.. Nu.. Nu-i de joacă cu inima, am 42 de ani, ce mama dracu’…”
Interlocutorul confuz: “Păi mergi și tu la un doctor.”
Interlocutorul elevat: “Lasă că știu eu ce am de făcut.. Mă duc așa la mișto, la urgențe, și mă dau că-mi e mai rău decât îmi e… Și îmi fac aia o radiocardiogramă și văd eu ce e în neregulă. Ce sens are să cheltui bani pe la cabinete?”
Interlocutorul confuz: “Băi, da’ nu ești prost deloc…”

Iar asta e una din problemele majore ale sistemului medical românesc… indivizi lipsiți de educație, civilizație și bun simț… Tot de-alde aștia sunt aia care pe urmă urlă că nu-s băgați în seamă. Că ei mor așteptând la UPU. Chiar dacă parametrii lui vitali sunt ca al unui bivol în adolescență, pe el o să-l doară sub sfârcul drept, adicătelea inima, și să nu dea dracu’ să aștepte peste 3 minute la UPU.

Când mai aud câte una din asta, o trec aici, poate eventual scot de un roman de bancuri pentru occident.

Sursa imaginii: Aici

Cum e cu UPU și cu veșnicia așteptării…

ER

Dacă tot e la modă să ne plângem pe Facebook de toate rahaturile, o să mă plâng și eu de educații, cizelații, elevații și prealuminații care se plâng de toate rahaturile pe Facebook. Și o să mă leg în mod special de un trend stârnit recent, mai exact de statusurile care sună cam așa: “Vaaaiiiii… Am stat 3 milenii, 2 secole, câteva luni și ceva… în UPU, la urgențe! Numai în România se poate așa ceva!”

More

Bagi adresa aci, și ești anunțat când o să scriu pe blog. :)

Join 32 other followers

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 32 other followers